Fiecare zi pe care o traim aduce cu sine noi experiente si noi invataminte pe care ni le insusim sau pe care continuam sa le ignoram. Observand, insa, succesiunea evenimentelor nu pot sa nu remarc existenta unor legi dincolo de cele care guverneaza existenta societatilor umane, care nu au o logica pamanteana si nici macar pretentia de dreptate. Cu toate acestea, ele se aplica tuturor, fara deosebiri.
De obicei, oamenii cred ca vietile lor au un parcurs liniar, prin care fiecare isi realizeaza dorintele in paralel sau uneori intersectandu-se cu ceilalti. In acest fel, ar exista un progres continuu dinspre nastere spre moarte, sau o evolutie pe o curba ascendenta, ori pe o curba de tip clopot, care urca spre mijlocul existentei adulte, atunci cand individul procreaza, si scade apoi spre batranete si moarte. Aceste viziuni sunt foarte interesante, insa ele sufera de un defect primordial: evolutia este privita doar liniar si nu in adevaratul ei sens, care este unul multidimensional.
Este adevarat ca opiniile oamenilor depind de situatia din care ei apreciaza anumite evenimente si lucruri. De aceea, ei nu pot, de obicei, sa isi autoevalueze existenta, deoarece in cazul fiecaruia intervine factorul subiectivism, ceea ce duce la o evaluare egocentrica si partiala a realitatii. Daca, insa, se reuseste dedublarea, se poate observa o linie fluctuanta in toate directiile, care nu are un sens clar, ci foarte sinuos, de obicei circular, dar mai ales oscilant.
Viata nu este alcatuita doar din momente vesele, ci si din momente triste, chiar dramatice, nu doar din momente plictisitoare, ci si captivante. De obicei, se spune ca ele depind doar de noi, ca doar noi suntem responsabili de ceea ce ni se intampla. Alteori se spune ca undeva este scris destinul fiecaruia, si ca nu ne putem opune nicicum acestui dat. Insa niciodata nu se pune problema daca nu cumva ambele teorii pot fi adevarate. Oare nu ar putea exista un plan, dar care sa contina mai multe variante, pe care noi le putem alege sau respinge? Uneori se mai spune, insa, ca de fapt nu alegem niciodata, ca mediul in care am crescut a ales deja pentru noi. Poate si asta e adevarat. Dar ceea ce e esential este corelatia intre toate aceste teorii.
Religia crestina constituie o astfel de corelatie, o filosofie de viata, o doctrina, o ideologie, un tot care are sens, daca este citita in cheia corecta. Insa cheia nu deriva din interpretarile simpliste pe care, uneori, noi oamenii, le atribuim anumitor texte mai mult sau mai putin precise. Cheia este insasi existenta umana si cuvintele Mantuitorului, sintetizate in Noul Testament. Astfel, ni se spune foarte clar ca telul oricarei existente umane este dobandirea vietii vesnice de dupa moarte si ca toate faptele noastre terestre trebuie puse in acord cu acest lucru. Ni se ofera chiar libertatea de a alege sa urmam acest drum sau altul, unii spunand ca oricum suntem predestinati de la nastere, altii spunand ca iertarea poate veni oricand daca ne caim. Nimic mai adevarat.
Insa, de-a lungul vietii umane se intampla de multe ori sa uitam esentialul: orice am face, oricum sfarsitul e acelasi. Ne amagim cateodata, cu cate o realizare sau alta, cu cate un castig iluzoriu sau succes vremelnic, cu vreo descoperire epocala sau avans tehnologic. Insa nu ne dam seama cat de relativ e totul, cat de temporar si trecator. Trecerea anilor si schimbarea continua a lucrurilor ar trebui sa ne spuna ceva, insa noi nu vrem sa vedem si sa auzim decat ceea ce ne place si ceea ce credem ca ne face bine.
Adevarul este ca nu trebui sa ne comparam intre noi si nu trebuie sa ne mandrim ca am fi superiori celorlalti sau sa ne tanguim ca am fi inferiori, marginali sau mai nesemnificativi decat altii. Suferintele prin care trecem nu fac decat sa ne inobileze si tot ceea ce daruim in fiecare zi (pozitiv sau negativ) se adauga la salvarea sau la condamnarea noastra eterna. Daca e sa ne bucuram de ceva, nu putem s-o facem decat in anumite momente cand aducem alinare cuiva, un zambet, un moment de extaz sau o revenire la sentimente mai bune. Aceasta este adevarat fericire harazita oamenilor si tot restul e o umbra ce trece si care se confunda cu eternitatea universului...
