Revenire la Cetatea Neamt
Mai intai am petrecut o saptamana in locurile natale ale micului targusor al Neamtului. Desi majoritatea lucrurilor par neschimbate in micuta urbe moldava (si nu in bine), am avut ocazia de a vizita recent renovata Cetate Neamt. Am fost placut surprins sa descopar ca vechile ruine s-au transformat intr-un adevarat muzeu. Daca ar fi fost asa si in copilaria mea, nu m-as mai fi lasat dus de acolo. E laudabil ca s-a reusit reconditionarea acestui monument de referinta al istoriei nationale.
Nunta la Fagaras
In a doua parte a concediului am plecat in vizita la rudele de la Fagaras din partea bunicii paterne. Ocazia a constituit-o nunta unei verisoare secundare la care am fost invitat impreuna cu familia. Am avut prilejul sa revad persoane pe care nu le mai vazusem de aproape 20 de ani si dintre care cei tineri aveau deja copii. Lucrul care m-a frapat (ca si datile trecute, de altfel) a fost modul in care familia a reusit sa insufle cultul muncii din generatie in generatie. Indiferent de cantitatea de munca fizica, rudele mele fagarasene nu se dau inapoi de la nici o activitate. Si lucrul acesta a avut rezultat, nivelul lor de trai fiind cu mult mai ridicat decat al majoritatii orasenilor din marile metropole, in ciuda ocupatiei lor predominant agricole. Astfel, unchiul meu mi-a oferit exemplul unui fermier de succes, cu copii la locul lor si cu posibilitati materiale deosebite.
Pe de alta parte, nu am putut ignora faptul ca prosperitatea de pe urma muncii a fost realizata in principal cu neglijarea factorului educational, ceea ce mi-a relevat inca o data locul derizoriu acordat acestui domeniu in societatea romaneasca si modelele alternative existente. Din pacate, pe termen lung, acest lucru va face ca orice progres sa fie nesustenabil in ansamblu, la nivel national. Totodata, am remarcat si apetitul tineretului local pentru emigratie in Italia sau alte zari si pentru sub-cultura de tip manelistic (in dauna continuarii educatiei dupa liceu).
Cu toate acestea, un moment mi-a atras atentia in mod deosebit. Inaintea slujbei religioase, in biserica a venit un copil de vreo 3 ani insotit de tatal lui. In inocenta sa, copilul il cauta pe Dumnezeu, insa nu pentru orice motiv ci pentru ca "sa ma rog sa fie bine la toata lumea"... Am fost absolut impresionat de curatenia morala a acestui vlastar cu parinti de conditie modesta, dar cu educatia atat de bine structurata. Mi-am dat seama ca, desi prezentul este dominat de exponentii societatii moderne a raului individualist (intruchipat de consumul cu orice pret), exista si semintele unei regenerari a acestui popor, atat de mult incercat de istoria dictata de factorii externi (de cele mai multe ori ostili sau cel putin indiferenti). Ajuns la poalele Muntilor Fagaras, am realizat ca viitorul ne poate oferi destule surprize, uneori placute...La poalele Ceahlaului
In drumul de intoarcere am ramas cateva zile, la invitatia unei foste colege, la o pensiune de langa Ceahlau. Scopul meu era clar: escaladarea muntelui pana in varf (doar e situat in judetul meu natal!). In schimb, urcusul unui sfert din distanta, pana la Cabana Fantanele, mi-a
demonstrat faptul ca identitatea mea nu mai e de mult cea a unui montagnard, ci a unui orasean sedentar tipic. Astfel, mi-am dat seama ca fiecare dintre noi are limite evidente, cauzate de lista prioritatilor noastre (inevitabil, renuntam la ceva pentru a obtine altceva).
demonstrat faptul ca identitatea mea nu mai e de mult cea a unui montagnard, ci a unui orasean sedentar tipic. Astfel, mi-am dat seama ca fiecare dintre noi are limite evidente, cauzate de lista prioritatilor noastre (inevitabil, renuntam la ceva pentru a obtine altceva).Cu aceasta ocazie, am descoperit si oameni remarcabili, pe care nu ma asteptam sa-i intalnesc in creierii muntilor. Astfel, mi s-a confirmat inca o data ca ospitalitatea este atributul traditional al acestui popor de tarani autentici (in sens bun) si ca Romania rurala este infinit mai valoroasa decat partea urbana, mult prea degradata de bolile contemporaneitatii si de dezumanizarea impusa de o modernizare fortata produsa in ultimii 60 de ani.
Concluzii
Ca in fiecare an, reusesc sa descopar filoane nebanuite de frumusete ale patriei. Cu toate acestea, nu pot sa nu remarc, ca o nota generala, ca indiferent de zona, oamenii par sa se confrunte cu aceeasi problema structurala: procesul de schimbare ce a debutat in 1989 nu a modificat in mod substantial modul de a gandi al majoritatii. S-a pastrat mentalitatea de a submina sistemul in folos personal, soarta celorlalti ramanand la voia intamplarii (cu exceptia sporadica a legaturilor de familie). In plan politic, acest fapt s-a tradus in transformarea vechilor potentati comunisti in apologetii democratiei. De aici si migratia transpartinica a autoritatilor locale (in cautarea vacii guvernamentale de muls), lipsa lor de fibra morala, de verticalitate, si vulgarizarea actului politic (azi totul e o chestiune de venalitate). Principala schimbare care ar trebui sa se produca insa ar trebui sa afecteze paradigma de raportare sociala la comunitate. Pana nu vom invata ca este mai important sa urmarim binele comun, interesul public, mai mult decat meschinele noastre interese personale de moment, lucrurile nu se vor schimba in bine si vom continua sa ne lamentam in zadar (in folosul unora, lipsiti de scrupule, care ar face bani din orice si ar vinde orice, inclusiv sufletele lor)...
