31.12.2010

Bilant 2010

Ma gandeam serios daca merita sa fac un bilant dupa un an atat de prost. Cel mai prost dupa 2001 (daca nu chiar mai prost), cu multe dezamagiri si sperante inselate de multi si de multe... Asta lasand la o parte dezamagirile produse de mine insumi... Si, totusi, chiar si intr-un asemenea an, au existat momente destul de bune, desi foarte putine.

Trec peste nerealizari, care probabil au rezultat si din prea mult optimism si incapatanare in fata evidentei. In schimb anul asta am reusit sa ajung in doua locuri in care imi propusesem de mult sa merg (Barcelona - noul meu oras preferat, si Moscova) si intr-un loc ce m-a suprins placut (Liege). Cred ca nu e rau pentru un an prost... De la Moscova mi-a ramas si cea mai placuta amintire a anului, momentul cand m-am despartit de un profesor rus de geopolitica din Vladivostok, care mi-a spus ca sunt primul roman pe care il cunoaste, dar ca i-am facut o impresie buna despre Romania... Nici nu mi-as putea dori mai mult... De fapt asta ma mentine pe linia de plutire dintotdeauna, credinta ca pot face si lucruri bune, eventual in numele tarii mele.

De asemenea, anul acesta am stat cel mai mult acasa (asta si datorita evacuarii sediului serviciului din luna mai), si asta m-a facut sa fiu si mai atasat de garsoniera mea. Am devenit casnic, m-am apucat de gatit si pot spune ca mi-am dezvoltat destule abilitati in acest sens, care pot compensa unele lipsuri. Desi ma simt uneori sclav al casei, am inceput sa ma simt bine in ea si mi-e din ce in ce mai greu s-o parasesc. Poate la un moment dat, in viitor, voi mai lucra de-acasa...

Pentru anul viitor nu-mi mai propun nimic, doar sa supravietuiesc la un nivel decent. Tot ceea ce va veni impotriva supravietuirii va fi confruntat direct, pe viata si pe moarte... In rest nimic, ce va fi va fi, m-am saturat sa tot fac planuri si sa nu-mi iasa, vreau sa ma suprind si eu macar o data in mod placut...

18.12.2010

Fotbalul romanesc - incotro?

Inca de acum o luna ma gandeam sa fac o evaluare a stadiului in care se afla fotbalul romanesc. Am asteptat, insa, incheierea sezonului, pentru a avea o imagine completa si pentru a mi se confirma unele temeri (din pacate).

Daca vorbim despre echipa nationala, e clar ca acest an a fost cel mai slab din ultimii 10 ani, cu o singura victorie, si aceea intr-un meci amical cu un adversar extra-european. Palmaresul a fost afectat in mod negativ, iar pozitia in clasamentul mondial a scazut pana la una din cele mai joase pozitii. Simpla invocare a crizei economice si a lipsei de mijloace financiare devine un stereotip enervant. Aici nu mai e vorba de asta, trebuie sa avem in vedere si mentalitatea deficitara, lipsa de educatie a celor implicati, lipsa de etica si a unui sistem de valori, in general lipsa resursei umane de calitate. Aici nu ma refer doar la talentul nativ, care fara efortul de a-l pune in valoare e aproape egal cu zero... Bineinteles, la nivel personal exista castiguri importante, poate prea mari in raport cu alte grupuri sociale, insa sportul e un fenomen de masa nu un mijloc de imbogatire rapida (sau cel putin asa cred ca ar trebui sa fie, desi lumea actuala e complet pe dos in toate domeniile).

Daca ne referim la cluburi, celulele de baza ale sportului romanesc, situatia e la fel de precara. Dincolo de coruptia sistemica si nevoia unei reforme radicale in domeniu (prin care o mare parte a infractorilor implicati ar suprapopula inchisorile, daca ar exista justitie in Romania), modelul competitional e depasit in mod clar. Ma refer aici in special la modelul cu 18 echipe al Ligii I. E clar ca principala ratiune a sistemului e alimentarea unor gauri negre cu bani din televizare. In schimb, la nivelul performantei, in ciuda unor investitii, rezultatele sunt inca modeste. Dimpotriva, singurele performante reale, realizate in sezonul 2005-2006 in cupele europene (de Steaua si Rapid), sunt efectul direct, din punctul meu de vedere, al sistemului cu 16 echipe. Desi ofera mai putine meciuri, competitia interna ar avea doar de castigat, iar pentru completarea pregatirii se pot aranja si amicale. Unde mai pui ca majoritatea echipelor sunt departe de nivelul financiar si managerial decent al unui campionat competitiv...

Din pacate orice schimbare depinde de conducerea forurilor superioare (in fotbal nu avem democratie, nici macar aristocratie, ci dictatura si oligarhie), care se conduc dupa alte interese, in cel mai bun caz mediatice si personale (daca nu chiar de trafic de persoane, desfasurat de samsarii puscariabili), prea putin sportive...

04.12.2010

Despre importanta pozitiei capitalelor


De mult timp incerc sa observ importanta situarii geografice a statelor lumii si felul cum acest lucru influenteaza politica lor externa si de securitate. In ultima vreme, insa, un alt amanunt mi-a atras atentia: nu doar pozitia statului este relevanta, ci si a centrilor lor de comanda, mai concret a capitalelor. Astfel, am observat ca, in functie de pozitionarea geografica in interiorul tarii, capitala poate determina orientarea catre un anumit spatiu considerat ca prioritar in raport cu celelalte. Bineinteles, aceasta pozitie a fost rezultatul unor evolutii istorice diferite, mai mult sau mai putin voluntare, insa rezultatul pare a fi intotdeauna acelasi. Voi incerca sa exemplific folosind cazurile catorva state mai important de la nivel european si mondial. Fara indoiala, insa, ca analiza se poate extinde la nivelul tuturor statelor lumii.

In Europa exista mai multe spatii de interes indicate de pozitionarea capitalelor. Daca e sa incepem cu Romania, pozitia sud-estica a capitalei indica prioritatea spatiului balcanic (mai ales de influenta turca sau pontica), in ciuda interferentei altor spatii asupra tarii (central si est european). Acelasi lucru poate fi spus si despre capitala Bulgariei (situata insa mai spre Balcanii de Vest si componenta slava), a Macedoniei (orientata iugoslav), a Muntenegrului si a Bosniei. In schimb capitalele Serbiei, Croatiei, Sloveniei, Ungariei, Austriei, Slovaciei si Germaniei sunt orientate in mod clar catre Europa Centrala (sau Mitteleuropa, spatiul cultural predominant german). O alta orientare este catre Europa de Est, in cazul Poloniei, Lituaniei sau Ucrainei. In cazul Europei nordice orientarea este catre Marea Baltica, ea fiind evidenta in cazurile Suediei, Finlandei, Danemarcei, Estoniei si Letoniei, dar si (poate surprinzator) a Bielorusiei. Orientarea atlantica este prezenta in cazurile Portugaliei, Islandei, Olandei si Norvegiei. Orientarea mediteraneana este vizibila in cazurile Italiei si Greciei.

Mai sunt o serie de state mici care se orienteaza catre un vecin mai influent: este cazul Albaniei, pro-italiana, Moldovei pro-romane, Irlandei pro-britanice. In alte cazuri (Spania, Turcia), pozitia capitalei relativ in centrul tarii indica o orientare mare catre propria cultura si mai putin catre alte spatii. In sfarsit, in cazul tarilor cu o valenta globala, capitala indica pre-eminenta unui spatiu continental predilect. Astfel, Marea Britanie si Rusia sunt orientate catre Europa, iar Franta catre spatiul germanic (aici insa pozitia capitalei s-ar putea sa nu fie atat de relevanta decat in contextul constructiei europene si a colaborarii franco-germane, capitala Germaniei de Vest fiind atunci orientata, la randul ei, catre spatiul francez).

La nivel mondial, putem spune, din aceasta perspectiva, ca Statele Unite au o orientare euro-atlantica, China si Japonia o orientare nord-pacifica, India si Iranul o orientare central-asiatica (tintind catre Rusia), iar Brazilia si Mexicul sunt orientate catre sine. Dintre tarile arabe, este interesant ca Algeria, Tunisia, Libia, Egiptul, Siria si Libanul sunt orientate catre zona mediteraneana, o zona de interes inter-continental (inca de pe vremea romanilor).

Daca este sa luam si structurile regionale, este foarte interesant faptul ca Bruxelles, capitala europeana (chiar si simbolica) ar indica orientarea atlanticista a Uniunii Europene. Insa aici este vorba despre o structura supranationala despre care vom vorbi mai mult in viitor...