22.12.2011

Amintiri din calatorii (IV)

Intr-o zi insorita de septembrie, in 2006, am ajuns la Belgrad, fara bagaje, care se ratacisera intr-o escala, dar foarte curios sa descopar lumea vecinilor si prietenilor sarbi. Inca de la sosire m-a impresionat infrastructura de transport foarte buna (autostrazi), datand inca de pe vremea lui Tito, dar functionala. In centru strazile erau perfect perpendiculare, in ciuda diferentelor de nivel de pe terasele Dunarii, avand o perspectiva de cel putin un kilometru fiecare.

Insa cel mai mult mi-a placut centrul vechi, bine pastrat, cu cladiri in stil baroc si neoclasic. Pe strada pietonala Knjaz Mihailova am fotografiat fiecare fatada... Ajuns la cetatea Kalemegdan, am apreciat modul in care istoria e pusa in valoare, cu tunurile si tancurile puse la poalele zidurilor, dupa care am admirat panorama superba asupra Dunarii si confluentei cu raul Sava. Localurile si hotelurile erau foarte primitoare, oamenii ospitalieri si mancarea multa si buna, ca in Balcani... Totul imi inspira, insa, un aer central-european, ca si cum cei de acolo ar fi fost mai avansati decat noi nu cu mult timp inainte (si in timpul Iugoslaviei chiar erau).

Din pacate, insa, razboiul a oprit evolutia fireasca a spatiului ex-iugoslav, lucru vizibil in faptul ca totul avea un aer invechit, in lipsa investitiilor. Exista si azi urmele bombardamentelor NATO, intr-o incercare a guvernului de a pastra memoria suferintei. Nu cred, insa, ca solutia pentru sarbi e ramanerea in trecut, ci construirea unui drum nou, in binecunoscutul spirit de luptatori al slavilor sudici. De asemenea, langa noile constructii de pe malul Dunarii am vazut si bordeiele de lemn ale saracilor orasului, semn ca lucrurile nu merg prea bine.

Impresia de ansamblu a ramas, insa, pozitiva si am revenit la Belgrad cu placere si in noiembrie 2007, februarie 2008 si octombrie 2011. Am descoperit si cluburile de noapte, foarte cochete, institutiile statului, construite in stil original si demonstratiile impotriva independetei Kosovo (in 2008 am plecat din oras chiar cu o zi inainte de proclamarea independetei provinciei respective). E unul din orasele mele preferate si ma voi intoarce intotdeauna cu placere acolo.