11.03.2012

O saptamana de iarna in China

Luna trecuta am avut ocazia sa merg intr-o delegatie in China, cu ocazia unor conferinte comune cu cercetatori romani si chinezi. Am descoperit o noua parte a lumii, Extremul Orient, o lume foarte diferita si fascinanta pentru noi europenii.

Impactul "Capitalei Nordice"
Inca din avion mi-a atras atentia faptul ca turistii chinezi erau majoritari. Ajuns la Beijing, intr-o imensitate de aeroport, modernizat cu ocazia Olimpiadei din 2008, mi-au atras atentia atat puhoiul de oameni prezenti la tot pasul (evident chinezi) cat si dimeniunile mari ale tuturor obiectivelor. Un lucru imbucurator a fost amabilitatea vamesilor (existau chiar si butoane de evaluare a prestatiei - nota bene!), care insa contrasta cu necesitatea foii de imigrare, o relicva a regimului totalitar (pe care, de altfel, o observasem si in Rusia). Acest contrast avea sa revina, ca un leit-motiv, pe toata durata calatoriei.

De la aeroport pana la locul de cazare din Beijing ("capitala nordica" in chineza) am mers cam 50 de minute pe autostrada, la viteza maxima. Am fost impresionat de infrastructura adusa la zi si de faptul ca autostrada lor mergea si prin centru, o facilitate importanta. Astfel, am uitat de valiza ramasa in urma la escala de la Munchen (si nemtii sunt oameni si mai gresesc...), care avea sa soseasca abia a doua zi... Hotelul s-a ridicat la nivelul asteptarilor, gazdele fiind foarte ospitaliere si grijulii pe tot parcursul vizitei. In schimb, valentele comerciale ale bastinasilor au depasit orice estimare initiala, fiecare chinez de rand parca fiind croit pentru a-ti vinde ceva, evident la un pret negociat indelung si pentru cantitati din ce in ce mai mari. Personal, am fost putin socat de maniera agresiva de "marketing" cu care am fost invitat (sau chiar tras de maneca, uneori) doar pentru a cumpara ceva, preturile de pornire fiind exagerat de mari chiar si pentru Europa Occidentala. Oricum, pentru mine vizita a avut cu totul alte obiective...

Ajuns in Piata Tiananmen, m-am simtit deodata foarte mic, probabil ca si restul sutelor de vizitatori. Sentimentul s-a accentuat in timpul vizitei Orasului Interzis, o succesiune de curti, palate si podete peste raulete, fiecare cu nota sa unica. M-a impresionat placut, insa, existenta unui ghid electronic in limba romana. De altfel, la fiecare intrunire am beneficiat de translator pentru limba romana, lucru laudabil pentru gazde si care atesta atentia lor deosebita la detalii.

Cel mai interesant moment a fost, insa, masa la un restaurant chinez de cartier, unde am avut ocazia sa mananc cu celebrele betisoare. In cele din urma am reusit si astfel mi-am explicat de ce mancarea chinezeasca este taiata in bucatele mici: pentru a fi luata mai usor cu betisoarele. De asemenea, am apreciat modul lor de a gati, folosind foarte mult aburul si mai putin prajitul, un mod mult mai sanatos decat al nostru, evidentiat si prin supletea oamenilor de pe strada. Bineinteles, gusturile au fost foarte diferite de cele europene, ei preferend gustul dulce-acrisor sau iute pentru mancare; in schimb dulciurile nu aveau pic de zahar, lucru compensat de produsele de panificatie dulci. Totusi, se mananca multe fructe si legume, efectiv tot ce creste fiind considerat comestibil, lucru necesar in contextul unei populatii foarte numeroase...

In rest, capitala Chinei populare nu m-a impresionat cu multitudinea de blocuri din ce in ce mai inalte si cu cladirile oficiale destul de patratoase, noi sau vechi. Doar dimensiunile au fost de natura sa ne copleseasca. Pe langa acestea, am remarcat controlul exercitat de administratia centrala asupra internetului (fara parola autorizata nu poti trimite e-mailuri in afara, dar poti primi) si persistenta oamenilor de ordine (totusi, mai bine camuflati decat la Moscova) langa institutiile publice.

Contrastele "Capitalei Vestice"
Urmatoarele obiective vizitate in China au fost provincia Shaanxi si orasul Xian ("capitala vestica" in chineza) din centrul Chinei. Aici am fost cazati la etajul 21 al unui hotel central, chiar langa zidul lung de 13 km al orasului vechi. Localnicii au fost din nou foarte ospitalieri si ne-au aratat un centru de productie al statuilor in forma de razboinici de teracota. Aici ne-am dat seama despre dificultatea chinezilor de a intelege conceptul de "original" in privinta artefactelor. Dupa ce am vizitat mausoleul razboinicilor de teracota din sec. al III-lea i. Hr., ni s-a spus ca o parte din ei au fost "reconditionati" sau chiar "inlocuiti" cu unii noi. Am apreciat, insa, grija pentru istorie si pentru fiecare detaliu al fiecarei dinastii din multele care s-au succedat pe pamant chinez. La un moment dat, cercetatorii chinezi au refuzat sa excaveze mormantul unui imparat pentru a nu distruge relicvele: mi s-a parut ramarcabil de intelept!

Apoi am vizitat un sat, unde am venit in contact cu cealalta parte a Chinei, alcatuita din oameni saraci si locuinte modeste, fara incalzire centrala. A fost ca o intoarcere in timp, totul sugerand vremea CAP-urilor din trecutul nostru nu chiar atat de indepartat. Totusi, maiestria artizanilor locali si ambitia lor de a-si depasi conditia au fost de apreciat. In schimb, am descoperit un complex latent de inferioritate al localnicilor pentru occidentali, in general, lucru accentuat in timpul vizitei orasului vechi din Xian, cand multi chinezi au dorit sa se fotografieze cu grupul nostru, semn al pretuirii pentru modelul european. In rest, modul in care se construieste este coplesitor, vechile cartiere de blocuri sau cocioabe (camuflate atent dupa ziduri, ca niste ghetouri) fiind rapid inlocuite de blocuri inalte si zgarie-nori.

Splendidul Shanghai
Orasul Shanghai a fost, cu adevarat, punctul culminant al vizitei si o importanta mostra a dezvoltarii fara precedent a Chinei, in special a zonei de coasta. Ajunsi in aeroport, am fost preluati de gazde, care vorbeau, de data aceasta, o impecabila engleza, si am fost transportati timp de peste o ora pe autostrazi suspendate (aviz celor care se grabesc sa ingroape niste proiecte de viitor, ele nu mai sunt de mult science-fiction si sunt chiar utile) pana in centru. Aici am fost cazati intr-un hotel mai vechi, de tip colonial, in cartierul fostei concesiuni franceze.

Orasul ne-a lasat muti, prin multimea si designul deosebit al zgarie-norilor, rivali de marca al zgarie-norilor americani. Centrul de afaceri ne-a arata dimensiunea puterii economice chineze, ritmul de construire si dezvoltare fiind impresionant. De asemenea, intinderea foarte mare a orasului ne-a permis sa descoperim o multitudine de stiluri si cartiere, unul mai deosebit decat celalalt. Alaturi de orasul vechi, pastrat intact de localnici, in ciuda stilului sau colonial (a fost construit in timpul influentei marilor puteri coloniale europene asupra orasului), au fost inaltate blocuri inalte de locuit sau de afaceri, strabatute de autostrazile suspendate intens circulate (de autovehicule de ultima generatie, alaturi de motociclete si biciclete, toate laolalta - regulile de circulatie europene nu prea sunt respectate, claxonul fiind principalul element de semnalizare).

Seara am descoperit principala artera comerciala a orasului, strada Nanjing, luminata de multiplele reclame si plina de atractii si tentatii. Insa, pana si la nivelul practicantelor celei mai vechi meserii, stilul era diferit, invitatiile fiind facute foarte elegant "la un ceai si un dans". Ajunsi pe malul unui afluent al Fluviului Albastru, de pe marginea cartierului financiar "Bund" am putut admira cartierul nou, cu zgarie norii luminati de reclame si cu Turnul Perlei. A doua zi aveam sa descoperim impecabila panorama din varful acestui turn si labirintul muzeului orasului vechi de la baza sa.

Totusi, nu m-am putut opri sa nu observ ca standardul de prosperitate chinez se raporteaza la acelasi recurent "vis american", totul fiind o imitatie a modelului superputerii de pe celalalt mal al Pacificului. Astfel, "regatul de mijloc", desi este o mare putere in plina ascensiune sufera de un complex important de inferioritate care explica multe din rezervele observatorilor atenti asupra dezvoltarii sale ulterioare. Confruntat cu atatea dezechilibre interne importante, regimul de la Beijing va trebui sa le rezolve mai intai pe acestea inainte de a putea sa se indrepte asupra restului lumii (de altfel, in timpul intalnirilor, o tema constanta a fost aceea a unicitatii modelului chinez de dezvoltare si a imposibilitatii exportului sau, ceea ce e un handicap international semnificativ pentru o mare putere ce ramane doar un actor regional semnificativ).

Un alt moment important a fost vizitarea Gradinii Yu, o mostra impresionanta a culturii persistente chineze in spatiul respectiv. Pe langa constructiile decorate cu animale mitice am descoperit paraurile populate de frumosii crapi aurii chinezesti (parca aceeasi din descrierile lui Marco Polo, Nicoale Milescu-Spataru si ai altor exploratori europeni), decorate cu flori viu colorate si cu arbori spiralati. Totul alaturi de multimea in miscare (uneori sofocanta), dornica sa afle si sa descopere zi de zi bogatia trecutului multi-milenar al Chinei. Aceasta este adevarat bogatie a Chinei, alaturi de resursa aproape inepuizabila de mana de lucru: o spiritualitate fascinanta care disciplineaza un imperiu colosal, dar care stie sa se adapteze in mod pragmatic la orice epoca, oferind elasticitatea necesara persistentei peste secole. Ma bucur ca mi-a fost dat sa ajung sa vad cu ochii mei complexa societate chineza si recomand oricui sa faca acest lucru, pentru a-si intregi imaginea asupra lumii in care traim. China a fost, este si va fi intotdeauna o parte importanta a acestei lumi.