09.03.2013

Steaua Bucuresti - etalon al succesului la romani

Victoria echipei de fotbal Steaua Bucuresti, alaltaieri seara, a consemnat unul dintre cele mai mari succese ale fotbalului romanesc din ultimii ani. Acesta a avut loc pe data de 7 martie, acelasi 7 norocos ca si in cazul legendarei victorii de la Sevilla din finala Cupei Campionilor Europeni de acum 26 de ani (7 mai). Dincolo de victoria istorica impotriva campioanei europei de anul trecut, Chelsea, care va trebui confirmata saptamana viitoare in returul de la Londra, evenimentul m-a dus cu gandul la modul in care au succes romanii in tara lor si la ce sta in spatele acestui tip de victorii.

Palmaresul Stelei este unul care inspira respect chiar si adversarilor europeni redutabili, o exceptie importanta in randul cluburilor romanesti de fotbal. Este una dintre caracteristicile succeselor romanesti, care vin (in sport, dar si in arta, film, stiinta etc.) pe fondul predominantei mediocritatii in cadrul societatii. Victoria este rodul investitiilor unui patron-politician implicat intr-o gramada de scandaluri cu afaceri dubioase, dar care se pretinde a fi un model de moralitate crestina (evident, in mod fariseistic), demn de a fi imitat de ceilalti. Se poate vedea, asadar, ca in spatele succesului romanilor stau adeseori modalitati de a face rost de bani la limita legalitatii (daca nu chiar dincolo de ea), si nu este vorba de un caz izolat. Totusi, succesul este si rezultatul unei activitati remarcabile, sponsorizate cu banii "negri", ceea ce complica analiza de tip moralist. La urma urmei e succesul meritat sau nu? E de preferat sa nu avem succes, dar sa fim cei mai corecti? (dupa sintagma "sarac si cinstit")

Un alt eveniment din istoria Stelei implica aceleasi dileme. Cupa Campionilor Europeni, castigata in 1986 a fost rezultatul unei mobilizari de forte impresionante a componentei militare a fostului regim, uneori sacrificand bunastarea oamenilor de rand pentru a obtine succese sportive de imagine. Totodata, insa, nimeni nu neaga meritul echipei de atunci in obtinerea succesului fara precedent in istoria sportului. Oare ar fi fost de preferat sa se fi trait mai bine atunci decat sa fi avut astfel de succese?

Romanii nu sunt si nu vor fi niciodata un popor vest-european, occidental. Asta pentru ca geografia nu ne-a asezat in pozitia respectiva, iar istoria ne-a imprimat alte deprinderi si mentalitati. Dincolo de idealizarea unui model moral si rational occidental de catre elitele cosmopolite romanesti, poporul roman are la baza un spirit mult mai levantin decat puritanismul vest-european, care ne determina in mod reflex sa negociem orice, chiar si legea, sa "ne intelegem" mai degraba decat sa ne conformam unor modele exterioare. De aceea, orice incercare de a impune un model strain nu va avea niciodata succes daca nu va tine cont de pornirile multimilenare ale oamenilor de rand, care ne apropie mai mult de confratii nostri greci, bulgari si turci in ale Bizantului, decat de germani, olandezi sau finlandezi (vezi opozitia fata de aderarea la zona Schengen).

Ceea ce e esential, insa, este ca succesul poate fi realizat si in acest fel (conform principiului "scopul scuza mijloacele"), iar acest lucru nu poate fi categorisit drept "bun" sau "rau", "corect" sau "imoral", el este doar placut si emotional. Este unul din lucrurile pe care Occidentul mai trebuie sa-l invete de la Orient, ca nu toate lucrurile sunt rationale si cu atat mai mult nu pot fi impartite in alb si negru.